|
|
Villes et campagnes nourrissent une culture de la fête empreinte d’une théâtralité baroque qui puise ses origines dans des traditions et des époques très différentes : le carnaval de rue archaïque avec ses cortèges masqués débridés aux sons des Guggenmusik plonge ses racines dans un mélange d’anciennes pratiques païennes, médiévales et catholiques ; les fêtes champêtres sur l’alpe sont l’expression de la culture ancestrale des paysans et des bergers ; les nombreuses fêtes de musique (fanfares, chorales, jodel, «ländler» et fêtes de costumes) rythment la vie des communautés rurales ; plus récemment des festivals de musique internationale se sont développés essentiellement dans les régions plus urbaines (par exemple le Lucerne Festival).
|
|
|
Stadt und Land sind geprägt von einer starken, theatralisch-barocken Festkultur mit jeweils ganz unterschiedlichen geschichtlichen Hintergründen: so die archaische Strassen- Fasnacht mit sehr alten heidnischen, mittelalterlichen und katholisch-kirchlichen Wurzeln, geprägt durch wildes Maskentreiben, sogenanntes Intrigieren, Umzüge und viele « Guggenmusigen», dann die Alpfeste (Älplerchilbi) aus der Bauern- und Sennenkultur, weiter die zahlreichen Musikfeste (Blasmusik-, Gesangs-, Jodel- und Ländler- sowie Trachtenfeste) des vor allem ländlichen Vereinslebens, aber auch die eher urbanen, internationalen Musik-Festivals in neuerer Zeit (beispielsweise Lucerne Festival). Auch die von der katholischen Kirche besonders im Rahmen der Gegenreformation inszenierten kirchlichen Bräuche und Feste wie beispielsweise die nur noch im Kanton Luzern existierenden Auffahrtsumritte und die Herrgottskanoniere mit ritualisierten Böllerschüssen (an Fronleichnam), die Prozessionen und die Wallfahrten (beispielsweise nach Einsiedeln) oder das St. Nikolaus-Brauchtum sind Bestandteile dieser Festkultur. Zudem kann auch die «Gansabhauet» in Sursee als eine besondere spektakuläre Brauchtumsveranstaltung anlässlich des historisch bedeutsamen Markttages am Martinstag (11. November) in einem (profanen) festlichen Kontext genannt werden. Und schliesslich hat Luzern eine der ältesten Theater-Traditionen Europas, beginnend mit den mittelalterlichen Fasnachts- und Passionsspielen auf dem Luzerner Weinmarkt, dem späteren Bildungs-Theater der im Rahmen der katholischen Gegenreformation nach Luzern berufenen Jesuiten im 16. Und 17. Jahrhundert, über die Volks- und Heimattheater bis zur heutigen vielfältigen Laientheaterszene in Stadt und Land. Der im 19. bis weit in das 20 Jahrhundert hinein bestehende «Kulturkampf» – die gesellschaftlich-politische Auseinandersetzung zwischen katholisch-konservativen und liberal-freisinnigen Kräften – hat zu einer starken Vergrösserung der Vereinskultur und zu hunderten, heute noch bestehenden Musik- und Gesangsvereinen geführt: in den Dörfern und Städten wurde in getrennten Formationen sowohl «konservativ wie liberal gesungen, gespielt und musiziert!»
|
|
|
La città e la campagna sono caratterizzate da una forte cultura delle feste d’impronta teatrale barocca e dai molteplici sostrati storici: si pensi al Carnevale di strada arcaico con radici pagane, medioevali e cristiano-cattoliche che si perdono nella notte dei tempi – una chiassosa presenza di maschere, intrighi, sfilate e molte «Guggenmusigen» (bande musicali carnevalesche) – , alle feste alpine («Älplerchilbi», feste con danze dopo la discesa a valle del bestiame), espressione della cultura contadina-alpigiana, alle numerose manifestazioni musicali (feste di musica per strumenti a fiato, feste canore, feste di jodel, sagre e feste dei costumi) soprattutto della vita associativa rurale, ma anche ai festival internazionali di musica a carattere piuttosto urbano dei tempi moderni (p. es. «Lucerne Festival»). La cultura festiva ingloba anche le ricorrenze e le usanze religiose della Chiesa cattolica nate soprattutto nell’ambito della Controriforma – ad esempio le cavalcate dell’Ascensione e gli «Herrgottskanoniere», le esibizioni di cannonieri del Signore con spari rituali di mortaio nella ricorrenza del Corpus Domini, rimasti solo nel Cantone di Lucerna – , le processioni e i pellegrinaggi (p. es. al santuario di Einsiedeln), oppure le usanze legate a San Nicolao. In questo elenco si può annoverare anche la «Gansabhauet» a Sursee, una manifestazione folcloristica particolarmente spettacolare in occasione della storica fiera di San Martino (11 novembre) che si svolge in un contesto di festa (profana). Infine, non bisogna dimenticare che Lucerna vanta una delle più antiche tradizioni teatrali d’Europa, a iniziare dal Carnevale e dai Misteri della Passione sul «Weinmarkt» (Piazza del mercato del vino), dal successivo teatro formativo dei Gesuiti giunti a Lucerna nel Cinquecento e nel Seicento durante la Controriforma cattolica, passando per il teatro popolare e patriottico, fino ad arrivare ai giorni nostri e alla ricca scena teatrale laica in città e in campagna. Il «Kulturkampf» (battaglia di civiltà), l’accesa lotta politico-sociale tra i conservatori cattolici e le forze liberali radicali che ha segnato l'Ottocento e il Novecento, ha rafforzato fortemente la cultura associativa e ha portato alla creazione di centinaia di associazioni musicali e corali tuttora esistenti: tanto nei centri urbani quanto in quelli rurali vi erano singoli gruppi, sia conservatori che liberali, che facevano musica, cantavano e recitavano.
|
|
|
La citad e la champagna èn caracterisads d'ina ferma cultura da festa teatrala barocca cun mintgamai differents origins istorics. Per exempel ha il tschaiver arcaic sin via veglias ragischs pajaunas, medievalas e catolic-ecclesiasticas. El è caracterisà da la chatscha selvadia da mascras, l'uschenumnà intrigar, da cortegis e da bleras musicas da tschaiver. In auter exempel èn las fieras d'alp («Älplerchilbi») che derivan da la cultura da purs e da pastriglia. Ultra da quai èn caracteristicas er las numerusas festas da musica (festas da musica instrumentala, da chant, da jodel, da musica populara e da costums) da las uniuns oravant tut ruralas, ma er ils festivals internaziunals da musica plitgunsch urbans e pli moderns (per exempel il «Lucerne Festival»). Er ils usits e las festas ecclesiasticas, inscenadas da la baselgia catolica en spezial en il rom da la cuntrarefurmaziun, sco per exempel la processiun d'Ascensiun ch'exista mo pli en il chantun Lucerna ed ils chanuniers da Dieu che sajettan da Sontgilcrest culps da murters ritualisads, las processiuns ed ils pelegrinadis (per exempel a Nossadunnaun) u l'usit da Son Niclà èn parts integralas da questa cultura da festa. Ultra da quai po er la festa da Son Martin («Gansabhauet») a Sursee, in usit spezialmain spectacular a chaschun dal di da martgà istoricamain fitg impurtant (ils 11 da november), vegnir numnada en il context da las festas profanas. E la finala ha Lucerna ina da las pli veglias tradiziuns da teater da l'Europa che cumenza cun ils tocs da tschaiver e da la Passiun dal temp medieval al Weinmarkt a Lucerna, pli tard il teater pedagogic dals gesuits convocads a Lucerna en il rom da la cuntrarefurmaziun catolica il 16avel e 17avel tschientaner, sur il teater popular ed il teater burgais fin a la scena multifara da teater laic dad oz en la citad e sin la champagna. Il «cumbat cultural» – la dispita da la politica sociala tranter las forzas catolic-conservativas e las forzas liberalas – dal 19avel e fin lunsch en il 20avel tschientaner, ha chaschunà in ferm augment da la cultura d'uniuns e la fundaziun da tschients d'uniuns da musica e da chant ch'existan fin oz: en ils vitgs ed en las citads vegniva «chantà, sunà e fatg musica tant conservativa sco liberala» en furmaziuns separadas!
|