|
|
Marx si Engels, care cunosteau amîndoi limba rusa si citeau carti rusesti, au purtat un viu interes Rusiei, au urmarit cu simpatie miscarea revolutionara rusa si au întretinut legaturi cu revolutionarii rusi. Amîndoi au devenit socialisti dupa ce mai înainte fusesera democrati, si sentimentul democratic al urii împotriva samavolniciei politice era extrem de viu în inimile lor. Acest sentiment politic nemijlocit, îmbinat cu profunda întelegere teoretica a legaturii dintre samavolnicia politica si asuprirea economica, precum si bogata lor experienta de viata, i-a facut pe Marx si Engels sa fie deosebit de sensibili tocmai sub raport politic. De aceea lupta eroica a unui mic manunchi de revolutionari rusi împotriva puternicei cîrmuiri tariste a gasit în inimile acestor încercati revolutionari un ecou deosebit de viu. Dimpotriva, tendinta de a ignora, de dragul unor pretinse avantaje economice, sarcina cea mai imperioasa si mai importanta, a socialistilor rusi - cucerirea libertatii politice - le parea în mod firesc suspecta si era chiar socotita de ei ca o tradare a marii cauze a revolutiei sociale. "Eliberarea clasei muncitoare trebuie sa fie opera clasei muncitoare însesi" - iata ce ne învata neîncetat Marx si Engels. Or, spre a putea lupta pentru emanciparea sa economica, proletariatul trebuie sa-si cucereasca anumite drepturi politice. Pe lînga aceasta, atît Marx cît si Engels vedeau limpede ca revolutia politica din Rusia va avea o însemnatate uriasa si pentru miscarea muncitoreasca din Europa occidentala. Rusia absolutista a fost întotdeauna un reazem al întregii reactiuni europene. Situatia internationala deosebit de avantajoasa în care a fost pusa Rusia în urma razboiului din 1870, care a instaurat pentru mult timp discordia între Germania si Franta, n-a facut, desigur, decît sa sporeasca însemnatatea Rusiei tariste ca forta reactionara. Numai o Rusie libera, care nu va trebui nici sa asupreasca pe polonezi, finlandezi, germani, armeni si alte popoare mici, nici sa asmuta în permanenta Franta si Germania una împotriva celeilalte, va permite Europei contemporane sa respire usurata de povara pregatirilor de razboi, va slabi pozitiile tuturor elementelor reactionare din Europa si va spori forta clasei muncitoare din Europa. De aceea Engels dorea cu ardoare, si din punctul de vedere al succeselor miscarii muncitoresti din Occident, înscaunarea libertatii politice în Rusia În persoana lui Engels, revolutionarii rusi au pierdut pe cel mai bun prieten al lo
|
