|
|
155:2.3 (1726.6) When it appeared that no more people were minded to seek entrance into the kingdom, Peter, on Tuesday, June 7, called his associates together and departed for Caesarea-Philippi to join Jesus and the apostles.
|
|
|
155:2.1 (1726.4) Am Montagmorgen, dem 23. Mai, trug Jesus Petrus auf, mit den zwölf Evangelisten nach Chorazin hinüberzugehen, während er selber mit den übrigen elf nach Cäsarea-Philippi aufbrach. Sein Reiseweg führte am Jordan entlang bis zur Straße von Damaskus nach Kapernaum, von dort in nordöstlicher Richtung bis zur Verbindung mit der Straße nach Cäsarea-Philippi und schließlich in diese Stadt, wo sie zwei Wochen lang verweilten und lehrten. Sie kamen dort am Dienstagnachmittag, dem 24. Mai, an.
|
|
|
(1727.3) 155:3.3 Gli apostoli appresero che gli Ebrei erano spiritualmente stagnanti e morenti perché avevano cristallizzato la verità in un credo; che quando la verità è formulata come una linea di confine di un esclusivismo ipocrita, anziché servire da segnale di guida e di progresso spirituali, questi insegnamenti perdono il loro potere creativo e vivificante e finiscono per diventare semplicemente conservatori e fossilizzanti.
|
|
|
(1727.1) 155:3.1 Embora Jesus não haja feito nenhum trabalho público durante essas duas semanas de permanência perto de Cesaréia-Filipe, os apóstolos tiveram numerosos encontros calmos, à noite, na cidade, e muitos dos crentes vieram até o acampamento, para falar com o Mestre. Pouquíssimas almas foram acrescentadas ao grupo de crentes em conseqüência dessa visita. Jesus falava com os apóstolos todos os dias, e eles discerniram com mais clareza que uma nova fase do trabalho de pregação do Reino do céu agora estava tendo início. Eles estavam começando a compreender que o “Reino do céu não é comer e beber, mas, sim, realizar a alegria espiritual da aceitação da divina filiação”.
|
|
|
(1725.2) 155:1.1 Иисус каза: “Всички вие трябва да помните как Псалмопевецът говореше за тези времена: “Защо беснеят езичниците и народите на света правят тщеславни планове? Царете на земята и управителите човешки сплотяват сили против Господа и против неговите помазаници, казвайки: “Да разбием оковите на милосърдието, да отхвърлим пътя на любовта.”
|
|
|
(1726.5) 155:2.2 Piotr i ewangeliści pozostali dwa tygodnie w Korazin, głosząc kazania ewangelii królestwa małej, ale gorliwej grupie wiernych. Nie udało im się jednak pozyskać wielu świeżych neofitów. Żadne miasto, w całej Galilei, nie dało tak mało dusz królestwu, jak Korazin. Zgodnie z instrukcjami Piotra, dwunastu ewangelistów niewiele mówiło na temat uzdrawiania — spraw materialnych — podczas gdy głosili kazania i z rosnącym wigorem nauczali prawd duchowych królestwa niebiańskiego. Te dwa tygodnie w Korazin stanowiły dla dwunastu ewangelistów prawdziwy chrzest przeciwności losu, ponieważ był to jak dotąd najtrudniejszy i najbardziej nieproduktywny okres ich działalności. Będąc w ten sposób pozbawieni satysfakcji z pozyskania dusz dla królestwa, każdy z nich poważniej i uczciwiej oceniał wartość własnej duszy i jej rozwój na duchowych drogach nowego życia.
|
|
|
(1725.2) 155:1.1 Iisus a zis: „Voi toţi ar trebui să vă amintiţi cum a vorbit psalmistul despre vremurile noastre zicând: 'De ce sunt furioşi păgânii şi de ce complotează popoarele zadarnic? Regii pământului se instituie pe ei înşişi iar conducătorii poporului se sfătuiesc între ei, contra Domnului şi a Unsului său, zicând: 'Rupeţi legăturile milosteniei şi respingeţi lanţurile dragostei.'
|
