|
|
Ca un corolar al principalelor mari teme, Judecata de Apoi este, în Moldova, de un interes cu totul special nu doar datorită semnificaţiei sale escatologice şi puternic moralizatoare, dar şi datorită tratării sale particulare. La Probota, Humor, Moldoviţa, şi Pătrăuţi, subiectul se inspiră din protomodelul stabilit în "Parisinius 74" - cunoscut în Moldova prin intermediul Tetraevangheliarului lui Ivan Alexandru, o operă de factură constantinopolitană din secolul XIV - şi pe de altă parte, icoanele ruseşti şi rutene de secol XV unde apare motivul chemării la Judecata de Apoi (Armeni, Latini, Evrei, Turci, Tătari). La Voroneţ în special, Judecata de Apoi produce o impresie extraordinară asupra celui ce o priveşte. Aici, ca şi la Sfântul Gheorghe din Suceava de altfel, pictura beneficiază de întreaga faţadă de vest a bisericii care, deliberat, este compactă, lipsită de golurile ferestrelor necesare iluminarii pridvorului. Privirea este mai întâi atrasă de razele de foc şi de lumina emanată de veşmintele de un alb imaculat ale lui Dumnezeu Tatăl care conduc către hetimasia. Numai urmărind acest gest privirea descoperă puţin câte puţin restul compoziţiei: mulţimile celor aleşi, zidul de aur al Paradisului, Grădina lui Abraham şi, la stânga fluviul damnaţilor, trupele pagânilor, trimişi sa-şi ispăşească pedeapsa lor eternă, învierea morţilor, redaţi de catre morminte, de mare şi de sălbăticiuni, goarne ce anunţă venirea Zilei de Apoi, îngeri desfăşurând noi ceruri, stralucitori şi severi, separând întunericul de lumină, binele de rau. Pictorii fără egal ai Voroneţului au reprezentat toate acestea în detaliu, cu minuţiozitate, oprindu-se asupra amanuntelor fiecarui personaj al acestui monumental ansamblu, conform ideii că şi cel mai mic lucru are rolul său . Aceasta da transparenţa şi vigoarea marilor simboluri.
|
