|
|
Aber alle oben angeführten Versuchungen wurden von Christus verworfen, als er zeigte: „Der Mensch lebt nicht nur von Brot, sondern von jedem Wort, das aus Gottes Mund kommt“ (Mt. 4, 4). Der Mensch kann nicht nur als biologisches Wesen leben, weil er ein theologisches Wesen ist, geschaffen als Abbild Gottes, der sich aus seiner Lebens- und Liebensbeziehung zu Gott nährt.
|
|
|
Ispitele cu care s-a confruntat Iisus în pustie (cf. Matei 4, 4), şi anume: lăcomia materială (problema economică), obsesia afirmării de sine egoiste (problema slavei deşarte), pofta de a stăpâni lumea aceasta (problema politică), aceste ispite, numite de Sfântul Maxim Mărturisitorul “ispitele plăcerii”, sunt o constantă a luptei spirituale a creştinului în lumea aceasta materială, care tinde permanent să se substituie Creatorului şi să devină idol (cf. Romani 1, 23). Din vocaţia ei de a fi scară către cer, prin păcat, ea tinde să devină poartă către infern, din fereastră către Dumnezeu, ea tinde să devină zid opac de izolare. Dar toate ispitele enumerate mai sus au fost respinse de Iisus, arătând că “nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4). Omul nu poate exista doar ca fiinţă biologică, întrucât el este fiinţă teologică, creată după chipul lui Dumnezeu, care se hrăneşte din relaţia lui de viaţă şi iubire cu Dumnezeu. Nădejdea sau bogăţia slavei moştenirii Lui (cf. Efeseni 1, 18) la care a fost chemat omul este, de fapt, comuniunea cu El, Persoană veşnică, comuniune care începe în Biserica Sa şi se desăvârşeşte în Împărăţia lui Dumnezeu (cf. I Corinteni 15, 19).
|
