|
|
Nel 2004 Suriname, Brasile, Argentina, Venezuela, Ecuador, Curaçao, Giamaica, Messico, Guyana e Panama sono stati segnalati come paesi di transito della cocaina importata nell’Unione europea (relazioni nazionali Reitox, 2005; OMD, 2005; CND, 2006; INCB, 2006a; Europol, 2006).
|
|
|
Columbia este de departe cea mai importantă sursă de coca ilicită din lume, fiind urmată de Peru şi Bolivia. Producţia globală de cocaină din 2004 a fost estimată la 687 tone, la care Columbia a contribuit cu 56 %, Peru cu 28 %, iar Bolivia cu 16 % (CND, 2005). Majoritatea cocainei confiscate în Europa vine direct din America de Sud (Columbia) sau via America Centrală şi Caraibe. În 2004, rapoartele au arătat că Surinamul, Brazilia, Argentina, Venezuela, Ecuador, Curaçao, Jamaica, Mexico, Guyana şi Panama au fost ţări de tranzit pentru cocaina importată în Uniunea Europeană (Rapoartele naţionale Reitox, 2005; WCO, 2005; CND, 2006; INCB, 2006a; Europol, 2006). O parte din aceasta a trecut, de asemenea, prin Africa, din ce în ce mai mult prin vestul Africii şi ţări din Golful Guineii (în principal, Nigeria), dar şi prin estul Africii (Kenya) şi nord-vestul Africii prin insulele din largul coastei Mauritaniei şi a Senegalului (CND, 2006; INCB, 2006a). Principalele puncte de intrare în Uniunea Europeană sunt în continuare Spania, Ţările de Jos şi Portugalia, precum şi Belgia, Franţa şi Regatul Unit (Rapoartele naţionale Reitox, 2005; CND, 2006; Europol, 2006). Deşi Spania şi Ţările de Jos continuă să joace un rol important ca puncte de distribuţie pentru cocaina care intră în Uniunea Europeană, controalele intensificate de-a lungul coastei de nord a Spaniei (Galicia) şi politica de controale 100 % a zborurilor din anumite ţări (134) la Aeroportul Schipol (Amsterdam) este posibil să fi jucat un rol important în dezvoltarea rutelor alternative, tot mai mult, spre exemplu, prin Africa, dar şi prin Europa Centrală şi de Est şi distribuţia secundară de aici către Europa de Vest (Rapoartele naţionale Reitox, 2005; WCO, 2005; INCB, 2006a).
|
