|
|
O politică anti-drog afgană eficientă trebuie să se axeze în primul rând pe sancţionarea baronilor drogurilor şi nu a fermierilor. În acest sens, este necesar ca toate programele de eradicare să fie orientate şi desfăşurate în conexiune cu programele care vizează oferirea unui stil de viaţă alternativ. Acestea din urmă ar trebui să ofere fermierilor săraci – aproape 10% din totalul populaţiei afgane – stimulente pentru a se întoarce la căile legale de asigurare a veniturilor necesare traiului, care să ofere certitudinea că aceştia nu vor relua cultivarea opiului şi să amortizeze impactul reducerii la nivelul economiei opiului. Într-adevăr, este esenţial ca în această privinţă să existe o folosire echilibrată a stimulentelor şi constrângerii pentru a fi siguri că afganii sunt atraşi şi convinşi să coopereze în domeniul combaterii drogurilor.
|
