|
|
Un exemplu remarcabil sunt denumirile pentru culori. Deși noi, oamenii, avem același sistem biologic identic pentru vedere, ne deosebim cum împărțim continuum-ul culorilor natural, în culori numite diferit. Limbile diferite au între 2 și 11-12 denumiri simple de culori, unde roșu este prima, care se adaugă la alb-negru, urmată de una sau mai multe expresii pentru tonuri de albastru-verde (Berlin & Kay). Dar nimeni nu este de acord asupra limitelor precise. În galeză, de exemplu, cuvântul glass, care acoperă cea mai mare parte a englezescului"blue/green", în timp ce rusa împarte pe de altă parte albastru în tonuri închisesinij sau luminoase/deschisegoluboj. Și logica descriptivă în expresii e și mai rea: black eyes de la o competiție de fotbal englezească de exemplu devine după meciul retur în Germania diagnosticat ca fiind un ochi albastru. Așadar, care culoare este diagnosticul corect? Trebuie să acceptăm faptul pur și simplu, cum ar spune Wittgenstein, sensul corespunde întrebuințării în sistemul (convenționalizat) al unei limbi. Lingviștii au regăsit totuși o relativă acalmie prin diferențierea lui Saussure între semnificant signifiant și semnificatsignifié : semnul este independent de semnificația sa.(Vezi, de asemenea Limbaj și gândire.)
|
