|
|
În al patrulea rând, nu ar trebui să ne subevaluăm valorile şi tradiţiile proprii. Timp de trei generaţii, modul de gândire din democraţiile occidentale a fost modelat de realizarea consensului, procesul decizional colectiv şi „obişnuinţa de a coopera”, care urmăresc reconcilierea intereselor naţionale cu interesele generale. Astăzi, NATO şi UE sprijină o ordine post Război Rece în mediul de securitate, care nu trebuie să fie definită de linii de demarcaţie sau hărţi, ci de libertatea statelor de a-şi alege partenerii şi modul lor de dezvoltare. Ele cred, de asemenea, că există ocazii când valorile „universale” trebuie să fie apărate dincolo de graniţele proprii. Rusia nu împărtăşeşte această tradiţie. Ea este un stat modern emfatic, lipsit de aditivii post-modernismului. Ea îşi menţine o viziune geopolitică lipsită de menajamente referitoare la securitate, o apărare apologetică a sferelor de influenţă, o credinţă inflexibilă în privinţa suveranităţii şi o neîncredere nedisimulată faţă de „mesianismul occidental”.
|
