|
|
În al doilea rând, trebuie luate decizii cu privire la viitorul NATO ca organizaţie de apărare. Evident, apărarea colectivă rămâne baza Alianţei. Dar ce înseamnă aceasta într-o eră în care întreruperile aprovizionării cu energie şi terorismul (cibernetic) sunt căile de atac preferate? Clauza de apărare colectivă prevăzută de Articolul 5 a fost invocată cu promptitudine după 11 septembrie, ceea ce înseamnă că, teoretic, NATO ca întreg rămâne într-o cvasi-stare de război. Faptul că pur şi simplu uităm acest lucru ne arată că Alianţa trebuie să regândească natura apărării colective, reacţiile sale şi importanţa reutilării trusei sale operaţionale pentru a răspunde la noile provocări de securitate cu mai multă eficacitate. Operaţiile militare ale NATO sugerează o nouă strategie de „apărare înaintată”, unde interesele şi valorile aliate sunt apărate „la Hindukush”. Având însă în vedere că securitatea energetică se află în vârful agendei NATO şi că relaţiile cu Rusia au atins punctul de îngheţ, adevăratul şi posibil inovatorul înţeles al Articolului 5 necesită un efort de gândire colectiv.
|
