|
Те настояват бъдещият алианс да включва не само петте държави, подписали Брюкселския договор (Франция, Великобритания и Бенелюкс), но и други (Норвегия, Исландия, Португалия,и Дания), които да станат пълноправни членове.
|
|
Ulterior declaraţiei Vandenberg, a mai durat încă un an până să se ajungă la textul Tratatului de la Washington. Kaplan demonstrează că, deşi impulsul iniţial de a înfiinţa, în mod formal, o alianţă trans-atlantică a venit din partea europenilor, meritul pentru crearea unei structuri funcţionale aparţine americanilor. Ei sunt cei care au insistat ca viitoarea alianţă să cuprindă nu doar cele cinci state semnatare ale Tratatului de la Bruxelles (Franţa, Marea Britanie şi Benelux), ci şi altele (Norvegia, Islanda, Portugalia şi Danemarca), ca membre cu drepturi depline. În acelaşi timp, formularea mai laxă, în ultimul moment, a crucialului Articol V, pentru a face textul acestuia acceptabil pentru Senat, a ilustrat pur şi simplu dificultăţile continue ale Statelor Unite în formularea unui angajament obligatoriu de respectat faţă de Lumea Veche.
|