|
În multe cazuri, sursa acestui avantaj în cadrul competiţiei a fost exploatarea unei inovaţii, într-una dintre componentele principale ale capabilităţii. Exemplele includ falanga romană (inovaţie organizaţională), praful de puşcă (inovaţie tehnologică), criptografia (inovaţie la nivelul proceselor) şi armatele profesionale (inovaţie la nivelul oamenilor). Totuşi, în unele situaţii, numai inovaţia la nivelul componentelor nu este adecvată pentru a spori semnificativ capabilitatea de ducere a războiului. Acesta este deseori cazul atunci când inovarea tehnologică permite îmbunătăţirea într-o măsură oarecare a performanţelor doar pe o anumită dimensiune vitală a ducerii războiului. Aşa s-a întâmplat cu aviaţia purtată (raza tactică), războiul mecanizat (viteza de manevră) şi apărarea anti-aeriană (raza de detecţie). În toate aceste cazuri, au fost necesare diferite combinaţii ale inovaţiilor la nivelul tehnologiilor, proceselor, formelor de organizare şi al oamenilor, pentru a realiza noua capabilitate de ducere a războiului. Aceste exemple subliniază provocările asociate identificării şi exploatării noilor surse de putere pentru dezvoltarea noilor capabilităţi. De asemenea, acestea pun în lumină factorii de succes ai transformării militare.
|