|
|
Deşi punctul de vedere prezentat are un caracter foarte personal şi evidenţiază o mare compasiune, căldură şi înţelegere pentru personajele principale, Sullivan este capabilă să menţină o distanţă critică faţă de evenimentele şi oamenii pe care le descrie. Acest lucru este subliniat în citatul de început - avertismentul lui Friedrich Nietzsche că „acela care luptă cu monştrii trebuie să privească această luptă astfel încât să nu devină el însuşi un monstru” – o referire evidentă la Florin, care în reacţie la atrocităţile sârbilor sfârşeşte prin a fi la fel de brutal ca aceştia. Citatul reflectă de asemenea o critică mult mai generală la adresa kosovarilor albanezi, care, orbiţi de loialitatea etnică, nu au reuşit să prevină reprimarea civililor sârbi, după încheierea războiului. Deşi s-ar putea ca albanezii să nu fi fost cei care au iniţiat ciclul violenţei din Kosovo, Sullivan argumentează că acesta nu se va încheia uşor, datorită eşecului albanezilor de a restabili legea şi ordinea şi de a-i aduce în faţa justiţiei pe cei din acelaşi grup etnic acuzaţi de atrocităţi comise împotriva sârbilor. Din această perspectivă, recenta decizie a premierului Ramush Haradinaj de a se preda Tribunalului Internaţional pentru Crime de Război de la Haga ar putea reprezenta un pas important spre pace şi stabilitate în Kosovo.
|
