|
|
В Тибет, той се подготвя, както преди векове, т.е. чрез кипване на листа на черен чай във вряща вода с кардамон и добавяйки след това граниво масло и мляко от як. В Китай, той се консумира, следвайки дори в днешни дни един древен ритуал, според установени правила: температурата варира според типа на чая, в близост до момента на кипене, ако чаят е черен, около 80-85°C за ферментирали чайове и 70°C за зелените чайове.
|
|
|
În China se consumă și astăzi potrivit un vechi ritual, după reguli stabilite: temperatura variază în funcție de tipul de ceai, aproape de fierbere dacă este ceai negru, în jur de 80-85°C pentru ceaiurile fermentate și la 70°C pentru ceaiurile verzi. În Japonia ceremonia ceaiului este numită Cha No Yu și, la fel ca în China, prepararea sa este considerată un moment important. În țară sunt multe școli de ceai, destinate mai ales femeilor. Apa este fiartă într-un ceainic de fier, în fiecare ceașcă de ceramică se varsă o linguriță de ceai verde praf. Apoi se toarnă apa și se amestecă cu un tel de bambus. Când apare o spumă ușoară, ceaiul poate fi servit. Arabii aromatizează ceaiul cu frunze de mentă proaspătă și îl servesc în pahare speciale, în loc de cești. Este foarte complex și ritualul oamenilor albaștri din Sahara, tuaregii. Potrivit tradiției, se consumă trei ceaiuri cu mentă diferite, unul după altul. Se trece de la primul ceai puternic și amar, simbol al morții, servit ridicând ceainicul astfel încât să se formeze puțină spumă în ceașcă, la al doilea ceai pentru care se adaugă apă caldă în ceainic și alte frunze de mentă pentru un rezultat mai dulce, simbol al vieții. Se termină cu un ceai mult mai îndulcit și ușor, simbol al dragostei. Această ceremonie complexă necesită aproximativ 2-3 ore. În Anglia, este foarte ridicat consumul de ceai în diferite momente ale zilei: ceaiurile aromatizate se consumă singure, în timp ce varietățile Assam, Ceylon și Darjeeling adăugând zahăr și lapte. Irlandezii înlocuiesc laptele cu smântâna, mai hrănitoare. În Rusia consumul său este ridicat. Se servește concentrat, turnând apă fierbinte din samovar, un fel de fierbător mare cu două ceainice, unul mai mare pentru apă caldă și unul mai mic pentru infuzie. În Franța și în Germania consumul său în ultimii ani a crescut mult: varietățile preferate sunt Darjeeling, Assam și mai ales ceaiul negru afumat, Lapsang Souchong. În Italia se bea dimineața, se bea după-amiaza, se bea seara. Mai ales dacă este bun ca ceaiul Manuel.
|
