|
|
Contribuţiile privind acele state care nu au în prezent o perspectivă clară de aderare oferă una dintre cele mai controversate şi introspective lecturi. Charles King de la Universitatea Georgetown din Washington contemplă obstacolele în calea integrării euro-atlantice a României şi Moldovei, o comparaţie care este ea însăşi forţată, având în vedere că cele două state diferă extrem de mult în ceea ce priveşte identitatea lor naţională, atitudinea faţă de Europa şi nivelul actual de integrare. El urmăreşte eroziunea parţială a sprijinului opiniei publice moldovene pentru Uniunea Europeană şi NATO începând din anii ultimului deceniu al secolului trecut, pe măsură ce această ţară s-a apropiat de Moscova. În contrast, sprijinul opiniei publice din România pentru integrarea în Uniunea Europeană şi NATO a rămas neschimbat, trei sferturi din populaţie dorind aderarea la UE, iar jumătate din aceasta dorind în mod necondiţionat integrarea, în ciuda faptului că Bucureştiul ocupă ultimul loc în sondajele occidentale privind statele candidate. După cum notează King, „Europenii nu au fost nici pe departe la fel de entuziasmaţi de România pe cât a fost România entuziasmată de ei.” Totodată, autorul sprijină în mod documentat îngrijorarea Occidentului privind cursul politic al acestei ţări, naţionalismul radical al Partidului România Mare şi tratamentul minorităţilor. Concluzia lui King, conform căreia „Nici România, nici Moldova nu vor deveni în curând membre ale Uniunii Europene”, este depăşită şi trebuie să se facă unele diferenţieri. În timp ce România a aderat între timp la NATO şi are un orar clar de aderare la UE, Moldova pare să fie pierdută într-o zonă a nimănui dintre Comunitatea Statelor Independente (CIS) dominată de Rusia şi Vest.
|
