|
|
Ако приемем, че тази перспектива е вярна и предвещава истинска "революция в морските дела", трябва да добавим, че тя явно не се споделя от водещите търговски държави и военноморски сили. Макар че са изправени пред трайни ограничения на отбранителния бюджет и проблеми във финансирането на флота, повечето от тези страни продължават да инвестират в океански военноморски съдове: за това свидетелстват усилията на Бразилия, Франция, Индия, Италия, Русия, Испания, Великобритания и Съединените щати да поддържат и увеличават своите самолетоносачи под един или друг предлог или, в случая с Китай, да се сдобие с такъв.
|
|
|
Chiar dacă această perspectivă este corectă şi chiar dacă suntem, într-adevăr, martorii unei adevărate „revoluţii în domeniul maritim”, se pare că, totuşi, această opinie nu este, încă, împărtăşită de principalele puteri navale şi ţările care desfăşoară activităţi comerciale, la nivel mondial. Deşi trebuie să facă faţă unor constrângeri pe termen lung generate de cheltuielile pentru apărare şi provocările determinate de recalibrarea flotelor de mari dimensiuni, cele mai multe dintre acestea continuă să investească în forţele navale capabile să acţioneze la nivelul oceanelor. Urmăriţi eforturile susţinute ale Braziliei, Franţei, Indiei, Italiei, Rusiei, Spaniei, Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii de a-şi menţine, dezvolta în continuare sau reînnoi capabilităţile în domeniul portavioanelor, sub un pretext sau altul, sau eforturile susţinute ale Chinei de a-şi construi o astfel de capabilitate (2). Urmăriţi, de asemenea, creşterea constantă, la scară planetară, sub aspectul numărului şi al capabilităţilor, în privinţa port-elicopterelor şi navelor amfibie optimizate pentru asigurarea controlului maritim, proiecţiei forţei, asistenţei umanitare şi prezenţei înaintate (Australia, China, Franţa, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Olanda, Spania, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii).
|
