|
Chiar în timpul acestei dezbateri intense despre diviziunea muncii în cadrul NATO, atacurile teroriste din 11 septembrie au deschis o nouă eră strategică. Deşi Concepţia Strategică a NATO din 1999 menţiona doar în trecere ameninţarea terorismului internaţional, „războiul global împotriva terorii” a devenit rapid principala paradigmă de securitate pentru toţi aliaţii. Într-adevăr, în perioada imediat următoare atacurilor teroriste din 11 septembrie, având încă proaspete amintirile despre Kosovo, Washingtonul a decis să declanşeze războiul împotriva Al Qaida şi talibanilor din Afganistan, împreună cu unii dintre aliaţi, şi nu împreună cu NATO, susţinând că cele mai multe forţe europene nu aveau capabilităţi de lovire de înaltă precizie necesare desfăşurării unei astfel de campanii. Astfel, forţele europene au fost dislocate în principal ca forţe de menţinere a păcii, după terminarea în mare măsură a luptelor. Ulterior, în august 2003, NATO a preluat comanda Forţei Internaţionale de Asistenţă de Securitate, mandatată de ONU, în Kabul, aceasta fiind prima misiune a Alianţei în afara spaţiului euro-atlantic.
|