|
|
Primele referințe scrise sigure privind consumul de ceai în China datează din secolul al III-lea. Pentru călugării budiști ceaiul constituia o băutură rituală. În timpul epocii Tang s-a răspândit în toată țara, iar în dinastiile următoare a atins gradul cel mai înalt de rafinament. Apoi s-a răspândit în Japonia unde, în secolul al XVI-lea, a devenit un ritual faimoasa Cerimonie a ceaiului. Se presupune că au fost portughezii cei care au introdus pentru prima dată această băutură în Europa, chiar dacă prima dovadă concretă ne face să credem că a fost Compania Olandeză a Indiilor Orientale. În Europa ceaiul a devenit popular mai întâi în Franța, apoi în Țările de Jos. Primul local care a servit ceaiul a fost în Anglia în 1657. La 357 de ani de la prima ceașcă, și în ziua de astăzi este consumat de mai multe ori pe zi: la micul dejun, la ora cinci după-amiaza sau chiar pentru a înlocui cina. Astăzi ceaiul, cu diferitele sale calități și amestecuri, este băutura cea mai consumată în lume. Cei mai mari producători sunt China, Taiwan, Japonia, India, Sri Lanka, Bangladesh, Pakistan, Kenya, Malaezia, Indonezia, Vietnam, Argentina și unele zone din America de Sud. În India este îmbogățit cu cardamom, piper, cuișoare, nucșoară. Potrivit tradiției, ceaiul chai se prepară punând în apă caldă puțin ghimbir proaspăt, ceaiul, zahărul și adăugând la sfârșit laptele. În alte zone din India se aromatizează cu coajă de portocală sau de lămâie sau, la înălțimi mai mari, cu rom. În Tibet se prepară la fel ca acum câteva secole, adică fierbând frunzele de ceai negru în apă fiartă cu cardamom și adăugând apoi unt rânced și lapte de yak.
|
