|
Trebuie spus, încă de la început, că fiecare ţară are un set diferit de motivaţii privind relaţiile sale cu NATO. Când Japonia a făcut o ofertă Alianţei în 2006 şi 2007, aceasta a fost, în primul rând, o mişcare de natură diplomatică. Este adevărat că ministrul de externe Taro Aso şi premierul Shinzo Abe au menţionat posibilitatea unei cooperări operaţionale între Japonia şi NATO, în discursurile pe care le-au susţinut la NAC (Consiliul Nord Atlantic). Trebuie să ne amintim, totuşi, că ambii oameni politici au petrecut mult timp acolo explicând situaţia securităţii din Asia, inclusiv în privinţa Chinei şi Coreei de Nord. Abe a „solicitat”, chiar, direct, ca aliaţii „să recomande Coreei de Nord să facă paşi sinceri spre rezolvarea” problemei răpirii unor cetăţeni japonezi de către autorităţile nord-coreene.
|